mereu aceeasi placa

stiii m-am saturat sa aud...o sa fie bineeee...nu o sa mai suferi o sa vezi...nu-i adevarat intotdeauna se va ivi o suferintza chiar de e mica sau mare...indiferent de varsta...ca e durerea unei julituri sau plansul dupa o acadea...sau ca e suferintza dupa un pusti sau dupa vrun handralau...care nu te baga in seama...ca sunt lacrimi varsate din cauza certurilor cu ai tai sau pur si simplu te doare sufletu pentru suferinta altora...in orice caz..suferintza exista si isi va avea locul in noi pretutindeni...eu una m-am obisnuit cand eram mica probabil ca plangeam din cauza pedepselor sau din cauza problemelor dintre ai mei care desi eram mica m-au maturizat putin...poate plangeam din cauza ca ma certam cu sufletu meu adica cea mai buna prietena a mea sora mea...sau ca pur si simplu nu vroia mama sa imi ai cine stie ce...acum e altceva...sufar dupa un dement...sufar dupa el groaznic de tare sunt puternica poate ca nu arat asta...sufar dupa el si mi se rupe sufletu' in doua cand vad cat e de indiferent cu mine...nu sufar mereu sau pote nici nu vreau sa accept ca sunt inferioara in toata chetia asta...m-am saturat sa aud vorbe ca nu merita ca nu e de mine...frateee asta e nu merita stiu si eu asta dar poate in sufletu' meu el merita ....amintirile cu el mie imi raman si tot mai imi pierd speranta cateodata dar iubirea ramane acolo pentru el...si de mic copil imi spuneam nu vei suferi nu vei deveni carpa...dar e o vorba de ce fugi de-aia nu scapi asa ca oricat de mult voi incerca sa fac un lucru trebuie sa fiu mai atenta...prostiiii:))